loading...

Masacrele de la Tărcaia și Grădinari 19 Aprilie 1919

Masacrele de la Tărcaia și Grădinari au fost două evenimente petrecute la data de 19 aprilie 1919 în timpul Ofensivei Armatei României din aprilie 1919 în satele  Tărcaia și  Grădinari din Districtul Beiuș al Comitatului Bihor, localități care aveau caracter de enclave maghiare. În cursul acestora, 91 și respectiv 17 civili de etniemaghiară au fost împușcați de către persoane civile înarmate care luptau alături de armata regulată română. Subiectul este întâlnit în literatura maghiară memorialistică și istorică și sub numele de Paștile negre de la Tărcaia (în maghiară Köröstárkány fekete húsvétja).

Istoricii și analiștii care au studiat evenimentele nu au ajuns la un consens referitor la cele întâmplate, actele respective fiind interpretate fie ca o răzbunare interetnică, fie ca un act militar de lichidare al unor insurgenți într-o zonă de război. 

Contextul în care aceste incidente au avut loc este unul controversat, existând date care indică faptul că din localitatea Tărcaia, o parte dintre locuitorii acesteia au avut o contribuție la derapajele extremiste ale armatei ungare dislocate în zonă, soldate cu fapte reprobabile față de populația civilă română. Cu toate acestea evenimentele au avut loc într-o zonă intrată de scurtă vreme sub autoritatea Armatei României, a doua zi după deplasarea liniei frontului. Responsabilitatea principală a masacrelor a revenit unor trupe neregulate românești care luptau alături de cele regulate. De asemenea, au murit civili dintr-un grup de persoane de etnie maghiară chemate la locul faptelor, ca urmare a solicitărilor făcute cu bună știință în numele noilor autorități militare din areal, să se adune fie pentru a li se comunica informații importante, fie pentru a contribui la lichidarea consecințelor unor evenimente recente.

Un monument comemorativ a fost ridicat la Tărcaia pentru aducerea aminte a celor petrecute aici. De asemenea, a fost depusă la Parlamentul României o inițiativă legislativă pentru declararea celor două sate ca localități martir, inițiativă ce era în luna iunie 2018 în proces de analiză.

La data de 19 aprilie 1919 (în Sâmbăta Mare), sătenii din Tărcaia au fost chemați la o adunare care urma să aibă loc în fața bisericii reformatepentru a li se comunica informații de utilitate publică, în conformitate cu noul context.[21]Sătenii care nu fugiseră odată cu venirea trupelor române[22] odată adunați, bărbații au fost selectați într-un grup separat și în fața propriilor soții și ai copiilor, au fost mitraliați în câteva minute. În continuare, făptuitorii au intrat pe străzi și au continuat să omoare populația civilă. Totalul bilanțului s-a ridicat la un număr de 91 de victime civile, dintre care cea mai tânără avea vârsta de 16 ani și cea mai vârstnică persoană 83 de ani.[13] Conform arhiepiscopului Ernest Nyáry, oamenii din piață erau neînarmați.[21]

O parte dintre victime au fost executate în fața propriei case. Au existat de asemena cazuri de mutilări, iar conform registrelor de stare civilă ale bisericii au fost îngropați de vii numitul M. Antal Mihály împreună cu soția sa.[13] JudelePéter Fenesi, care a încercat să calmeze spiritele și să facă să existe conlucrare cu noile forțe armate,[C] om respectat al comunității și care se caracterizase până atunci în mod deosebit prin imparțialitate (indiferent de etniesau religie), cinste și onoare, a fost de asemenea ucis. Asasinarea sa s-a petrecut după ce Fenesi, care era epitropul lăcașului de cult, le-a deschis soldaților și civililor români ușa bisericii pe care aceștia doreau să o forțeze. După ce le-a ușurat accesul, soldații urcați în turnul bisericii au tras cu armamentul din dotare în cei care încercau să fugă din sat, omorând-i. Încercând să plece din zonă, judele a fost și el ucis. Morții rezultați au fost îngropați într-o groapă comună.[13]

Au urmat 48 de ore de jaf, stopat ca urmare a venirii unei delegații oficiale de la Beiuș. Evidențele de stare civilă au înregistrat 88 din cele 91 de victime ca aparținând parohieibisericii reformate. Au rămas 33 de văduve și 204 orfani. Multe persoane s-au refugiat în satele înconjurătoare, cu predilecție la Finiș, unde preotul ortodox din localitate a intervenit în apărarea propriilor consăteni.[13]

După câteva zile, populația refugiată s-a întors, a dezgropat și a identificat morții și i-a reînmormântat în cimitirul satului. Slujba de înmormântare a fost ținută de un preot reformat venit din Beiuș.[D][13]

La Grădinari

După cele petrecute la Tărcaia, o parte dintre locuitorii satului vecin Grădinari au fost adunați în fața bisericii reformate din localitate, sub pretextul că urmează să participe la înhumarea într-o groapă comună a celor morți din Tărcaia. Șaptesprezece dintre cei adunați aici au fost cu această ocazie uciși, printre ei aflându-se și János Bunta, epitrop al bisericii satului.[13]

Responsabilități

Supraviețuitorii masacrului de la Tărcaia au declarat că responsabilitatea principală a revenit unor persoane civile înarmate care luptau alături de Armata României.[13] Toate sursele sunt unanime în acest sens.[23]

Conform istoricului Vlad Pașca, cele întâmplate au reprezentat acte de răzbunare de care sunt responsabili localnici români, anterior oprimați.[1] Responsabili au fost astfel sătenii din Drăgănești și Totoreni[23] unde avuseseră loc incendieri sau tentative de incendiere din partea trupelor maghiare, cu cooperarea populației maghiare din Tărcaia.[16] Motivația celor întâmplate ar putea fi însă și una economică,[24] deoarece maghiarii din Tărcaia erau principalii proprietari de terenuri arabile de la granița cu Beiușul, precum și din zona satului Totoreni sau din zona montană situată la nord-vest de Vașcău.[23] Mulți dintre localnicii români ai satelor din jur slujeau la fermierii maghiari din Tărcaia.[24]


In memoriam

Subiectul masacrului de la Tărcaia a fost un subiect tabu în România în epoca interbelicăprecum și în perioada comunismului.[24] În România comunistă, pentru a nu fi data deceselor vizibilă și pentru a favoriza posibilitatea ca evenimentele să fie uitate, înscrisurile de pe crucile din cimitir au fost parțial răzuite și parțial tencuite. De abia în 1999 s-a ridicat un monument comemorativ în satul Tărcaia.[13]

Cu titlu reparatoriu din punct de vedere moral, în anul 2014 (la 95 de ani de la cele petrecute) a fost inițiată în Parlamentul României o propunere legislativă care a vizat declararea satelor Tărcaia și Grădinari, ca localități martir.[13] Această propunere a fost adoptată de Senat la 3 martie 2015, la data de 3 aprilie 2017 fiind înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaților. În luna iunie 2018 figura ca fiind trimisă pentru raport suplimentar la Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului.[25]

Propunerea legislativă în cauză a declanșat o controversă,[26] deoarece locuitorii din Tărcaia au sprijinit activ forțele regulate maghiare.[27][23] Astfel, conform afirmațiilor din anul 2015 ale colonelul în rezervă Grigore Bartoș, fost comandant al Garnizoanei Oradea, sătenii din Tărcaia pot fi considerați eroi de către neamul lor, dar nu și martiri. El și-a argumentat cele spuse, afirmând că aceștia au acționat instigați fiind de gărzile și trupele regimului bolșevic al lui Béla Kun. Respectivii au provocat armata română cantonată în zonă atacând-o, ceea ce a determinat contraatacul și respectiv lichidarea insurgenților, într-o situație în care era în vigoare starea de război dintre statele român și ungar. Tot conform lui Grigore Bartoș, trupele române nu au ucis civili nevinovați, ci combatanți care s-au angajat în luptă împotriva lor.[26] De asemenea, istoricul Gabriel Moisă a afirmat în anul 2014 că dintre cei uciși la Tărcaia, o parte nu au fost chiar nevinovați. Cei în cauză, înrolați fiind în trupele căpitanului Verbőczy, dăduseră foc la sate, omorâseră și torturaseră oameni.[28]

Subiectul este întâlnit în literatura maghiară memorialistică[29] și istorică și sub numele de Paștile negre de la Tărcaia.[30]

sursa https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Masacrele_de_la_Tărcaia_și_Grădinari_(1919)

link-uri wikipedia.org

posted by Admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *