loading...
0 8

Da neică! E unul din anii ce intră în galaxia marilor evenimente universale, alături de… 1905 să zicem, an în care Albert Eistein cu a sa mișcare browniană ori teoria relatvității în limbajul comun, revoluționa ștința pentru totdeauna. Ehei, doar că al nostru e așa …mai poznaș, nu revoluționează, ci ,probabil, premerge revoluția. Nu știm care, cea tehnologică, ori cea de care povestea Orwell în al său roman 1984 când anunța că Big Brother va devenii o realitate palpabilă?

Multe se poate întreba omul, cert este că, în prag de alegeri, cetățeanul e în cumpănă.
De ce?

Par exemple , au trecut mai bine de trei decade de când tăvălugul istoriei mătura, aici în părțile răsăritene ale Europei, marea utopie! Comunismul- cu diferitele lui forme de exprimare, referințe, nuanțări… cert este că anunțau zori uneinoi orânduiri: mai drepte, cinste, oneste etc. Un mare dicton al epocii susținea cu emfazăcă: societatea capitalistă (actuala spunem noi), practica exploatarea omului de către om! punct.
Ehei… se pare că nu greșea prea mult! I-a întrebați-i pe cei ce prestează la multinaționale, cum își rup coatele din zori până în noapte pentru a da randamentul cerut, pentru a obține targetul, conform noului limbaj de lemn. Evident, ipochimenii obțin și roadele acesteia (exploatării); mașină nouă (second hand, după caz) apartament în rate și vacanțe din celebra stațiune dalmata P… până în străfundurile Pacificului! Dar prețul stimabile, prețul?

Ok…această digresiune, reprezintă intro-ul în subiectul propriu zis. Un nenea, aproximativ în prima jumătate a secolului trecut le spunea unora că: o minciună repetată de o mie de ori, ajunge săfie privită ca un adevăr!
Acum mă intorc și eu la al nostru an miraculos. O zi normală, ies la plimbare, singur pe o rază de câteva sute de metri, așa cu gândurile mele când, sirene, girofar trag lângă mine: masca! … find în reverii, gândul îmi fuge la Zorro bineînteles, dar nu, nu e o glumă, e chiar realitatea zilei…

Așadar din nou; masca?! un mic gest… nici nu știu ce: nedumerire, panică, să râd, privind alăturea la o terasă plină ochi, unde companionii lui Zoro au lăsat jos masca, stau cu toții buluc, se hlizesc – ce anume s-a întamplat?
Unii, realizând penibilul situației, își sorb în continuare șerbetul, alții rumegă o țigare iar ceilalți indiferenți scrutează orizontul!
Care anume? probabil doar ei știu… cei ce ne spun cum stă treaba.

Comunismul

– cu diferitele lui forme de exprimare, referințe, nuanțări… cert este că anunțau zori uneinoi orânduiri: mai drepte, cins+te, oneste etc. Un mare dicton al epocii susținea cu emfază că: societatea capitalistă (actuala spunem noi), practica exploatarea omului de către om! punct.

Ehei… se pare că nu greșea prea mult! I-a întrebați-i pe cei ce prestează la multinaționale, cum își rup coatele din zori până în noapte pentru a da randamentul cerut, pentru a obține targetul, conform noului limbaj de lemn. Evident, ipochimenii obțin și roadele acesteia (exploatării); mașină nouă (second hand, după caz) apartament în rate și vacanțe din celebra stațiune dalmata P… până în străfundurile Pacifcului! Dar prețul stimabile, prețul?

Ok…această digresiune, reprezintă intro-ul în subiectul propriu zis. Un nenea, aproximativ în prima jumătate a secolului trecut le spunea unora că: o minciună repetată de o mie de ori, ajunge să fie privită ca un adevăr!

Acum mă intorc și eu la al nostru an miraculos.

O zi normală, ies la plimbare, singur pe o rază de câteva sute de metri, așa cu gândurile mele când, sirene, girofar trag lângă mine: masca! … find în reverii, gândul îmi fuge la Zorro bineînțeles, dar nu, nu e o glumă, e chiar realitatea zilei… așadar din nou; masca?! un mic gest… nici nu știu ce: nedumerire, panică, să râd, privind alăturea la o terasă plină ochi, unde companionii lui Zoro au lăsat jos masca, stau cu toții buluc, se hlizesc – ce anume s-a întamplat? Unii, realizând penibilul situației, își sorb în continuare șerbetul, alții rumegă o țigare iar ceilalți indiferenți scrutează orizontul! Care anume? probabil doar ei știu… cei ce ne spun cum stă treaba.

Evident nu suntem medici, pentru a cataloga molima anului mirobolant. Ce știm însă, este că, pornind de la spusa lui Joseph Goebbels, ministrul Propagandei în Reichul nazist, cea cu minciuna, ne întrebămși noi retoric: cât adevăr și câtă minciună este în toată povestea?

Reiterăm, nu suntem medici pentru a dezbate amploarea molimei; ce anume punem în vizetă, sunt măsurile !

Da draguță, ce anumeși cât de mult reușesc măsurile luate în a stopa molima? În sens absolut biologic, virușii, microbii,bacteriile sunt printre primi locuitori ai planetei. Premerg cu zeci de milioane de ani apariția specie umane, așadar când am răsărit printre ei, aproape că ne-ar putea spune că erau sătui de viață… viața de parazit, am spune noi. Păstrând limbajul prozaic, nu anatemizam neaparat statul.

Statul, despre care filosoful francez Pierre Proudhoun spunea pe la mijlocul secolului XIX următoarele: “ A fii guvernat înseamnă a fi urmărit, controlat, spionat, dirijat, îndoctrinat, mustrat, verificat, condus și cenzurat de oameni care n-au nici înțelepciunea, nici calitățile necesare.

Înseamnă că în orice acțiune sau operație să fii înregistrat, ștampilat, impus, brevetat, autorizat, evaluat, măsurat, mustrat, corectat și frustrat. Înseamnă ca, sub pretextul interesului general, să fii exploatat, monopolizat, delapidat șifurat, pentru ca după aceea, la cel mai slab protest sau cuvânt de nemulțumire, să fii amendat, hărțuit,defăimat, bătut, terorizat, dezarmat, judecat, condamnat, băgat la închisoare etc, etc.

Asta înseamnă guvernarea, aceasta este justiția și moralitatea ei!”.

Iată cum un vizionar, am spune noi, parcă intuia cu mai bine de un secol; viitorul! și nu cel promis de marea dictatura ! Culmea e, că cele reproduse aici, citatul din Proudhon, apăreau într-o carte publicată în ancien regim , acel regim criminal cum a fost numit într-o ședință extraordinară a Parlamentului în urmă cu mai bine de zece ani, când tovarășul Vadim Tudor defila în sală cu pancarte.

Ne întrebăm și noi… așa, pentru cultura noastră generală… dacă vechiul regim era criminal, forma republicană prezidențială instaurată de către Odiosul în ‘ 74 e tot criminală? Adică cei ce au stat în scaunul prezidențial după mult iubitul au stat ori stau pe ruinele crimei? Închei prin cuvintele aceluiași Proudhon, printre altele sociolog, ce spunea vis-à-vis de partidul politic că reprezintă o simplă “ varietate a absolutismului”.

Așadar stimați concetățeni; cum cine și pe cine votăm? Fiindca a venit momentul să ne alegem călăii !

by Karl Marx

p.s. La vremea când făceam umbră pământului, mă duelam cu acest francez, dueluri filosofice,el scriind Filosofia Mizeriei iar eu în replică ripostam cu Mizeria Filosofiei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *